Biserica este locul sfânt în jurul căruia s-a constituit comunitatea unui sat, pentru că oamenii, după ce şi-au construit bordeiul sau căsuţa şi-au ridicat şi lăcaşul sfânt unde mergeau să se roage în zilele de sărbătoare. Bisericuţa din satul Brebina, este aşezată chiar pe colina din partea dreaptă a drumului, la intrarea în sat, acolo unde drumul o apucă spre Priboaia. Anul înălţării bisericuţei rămâne discutabil, aşa după cum se poate observa din documentele pe care le-am putut consulta.
Într-un document biserica este menţionată ca fiind ridicată pe moşia lui Hagi Stoenescu de Doamna Anghelina şi Popa Iovan Popescu 7265 (1756), decembrie.
În lucrarea sa despre monumentele feudale, N. Stoicescu menţionează anul 1757: Brebina - Mehedinţi (bis. de lemn. Sf. Apostoli 1757), 1813 ca an al construcţiei şi anul 1869 ca an la reconstrucţiei.
Anuarul din 1941 încearcă să reconcilieze cele două date, mai vechi şi mai noi ale construcţiei, lucru care ni se pare firesc în cazul acestei bisericuţe: „Biserica filială cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel a fost construită din lemn, s-a reparat în anul 1864 când se afla în ruină, s-a reparat în anul 1868, când în pisania întocmită atunci se menţionează blagoslovenia P. S. Episcop D. D. Nifon. Din 1938 a început construirea unei noi biserici. Are o jumătate de hectar teren arabil şi un cimitir fără alte imobile”.
Cert este că biserica a suferit mai multe prefaceri, cea mai importantă fiind cea din anul 1869 care a generat şi schimbarea pisaniei. De atunci au mai fost înregistrate şi alte reparaţii în anii 1922, 1934, 1958 şi 1996. Acestea au fost însă parţiale şi au privit doar acoperişul sau alte aspecte secundare.
Bisericuţa este o construcţie joasă în formă de navă, acoperită cu şindrilă (şiţă), având aspectul unei căsuţe ţărăneşti, în faţă se află un pridvor îngust sprijinit pe patru stâlpi de lemn care apoi au fost îmbrăcaţi în curpen şi tencuiţi. Este un fapt cert că tencuirea s-a făcut ulterior, probabil în anul 1869, atunci când a fost realizată şi zugrăveala. O asemenea zugrăveală pe fond albastru se mai poate observa şi la bisericuţa din Selişte care are un grad avansat de degradare.
În pridvorul bisericii sunt pictaţi Sf. Apostoli Petru şi Pavel, de o parte şi de alta a uşii, iar pe părţile laterale Sf. Andrei şi Sf. Toma. Pictură murală se mai întâlneşte şi pe părţile laterale, imediat sub acoperiş, chipurile sfinţilor fiind zugrăvite în medalion. Uşa de la intrare nu are o valoare deosebită, fiind o uşă obişnuită, făcută probabil mai recent. Bisericuţa cuprinde cele trei încăperi fireşti: pronaos, naos şi altar. Pronaosul are tavanul degradat din cauza ploii care s-a infiltrat prin acoperiş. Pe pereţii laterali sunt zugrăvite sfintele: Minodora, Evdochia, Eufimia şi Paraschiva. Pictura este afumată şi realizată pe un fond albastru închis.
Pe zidul despărţitor dintre naos şi pronaos, chiar deasupra uşii, este scrisă pisania: Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această sfântă şi dumnezeiască biserică pe temelie de piatră şi s-au tencuit împodobindu-se cu zugrăveala precum se vede prin ostenelile şi cheltuielile ctitorilor ce se numesc la vale: Preotul Iordache erou, Ioniţă Piciu din Baea ajutorând şi acei locuitori ai mahalalei acestea cu zile de lucru şi în zilele prea înălţatului Ioan, domn al Principatelor Unite moldo-române şi cu blagoslovenia părintelui episcop D.D. Nifon, care prăznuieşte hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel.
Pisania bisericii
Pe zidul despărţitor, chiar deasupra pisaniei, se află zugrăviţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. La picioarele lor se află capul lui Adam, iar de o parte şi de alta doi îngeri şi deasupra lor Soarele şi Luna care se întâlnesc de regulă în bisericuţele de lemn pe catapeteasmă.
Pe părţile laterale ale pronaosului se află câteva icoane vechi şi roase de carii, care nu sunt datate sau semnate: Sf. Mc. Trifon pe stânga şi Sf. Mc. Gheorghe pe dreapta.
Icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului sunt de o parte şi de alta a uşilor împărăteşti. În stânga intrării în altar, într-o deschidere acoperită cu o perdea de catifea roşie ce ţine loc de uşi diaconeşti, se află o icoană cu culori închise ce înfăţişează doi sfinţi ţinând în mâini o biserică, ce are în partea de jos înscris anul 1869 şi cu litere chirilice: Ioan Zugrav Pocr. Numele acestuia, sub forma Ioan Pocruianu, l-am găsit înscris şi pe pisania de la bisericuţa din Racova, zugrăvită în anul 1876, fiind cu siguranţă vorba de aceeaşi persoană.
Icoanele cele mai vechi au fost luate la Strehaia şi se păstrează în Depozitul eparhial: Soborul Sfinţilor Îngeri şi Sf. Ioan Botezătorul. Aceste icoane prezintă o valoare deosebită fiind semnate de Nicolae Zugravu şi datate în anul 1757.
Probabil că acest lucru i-a determinat pe majoritate cercetătorilor să considere acest an drept anul construcţiei bisericii. Cele două icoane sunt descrise cu lux de amănunte de Cornelia Balaci.
În Anuarul din 1900 satul Brebina este prezentat ca aparţinând parohiei Orzeşti şi bisericuţa de aici cu hramul Sf. Apostoli, avându-1 ca preot pe P. Crăciunescu şi ca epitropi pe I. Chircu şi M. S. Bălu are indicat drept an al înălţării: 1625. În Anuarul din 1925 biserica din Brebina este trecută ca filială a bisericii din Titerleşti.
Altă însemnare vorbeşte despre un jaf care a avut loc în perioada interbelică la biserică: Între 25 şi 28 martie s-a jefuit această biserică luându-i-se toate pânzeturile şi un rând de veşminte sacre, aproape noi, cumpărate în 1929.
În anul 1990 din această biserică s-a furat potirul de argint aurit şi Sfânta Evanghelie ferecată şi în 1998 a fost spartă biserica şi s-a căutat aur în pronaos. Însemnarea este făcută pe ultima filă a Liturghierului. Tot acolo se mai află şi altă însemnare privitoare la materialul necesar pentru construcţia bisericii noi.