Sub păstorirea preotului Ilie Dumitrescu s-a clădit din zid de cărămidă pe locul unei bisericuţe vechi această Sfântă Biserică cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” de către credincioşii satului Buiceşti. Înainte de terminarea sfântului locaş, preotul a trecut la cele veşnice, lucrarea desăvârşindu-se de urmaşul său la păstorire, preotul Dimitrie Nicolau, iar târnosirea s-a făcut în anul 1900 de protoiereul D. Golia.
În anii primului război mondial, cotropitorii au folosit ca grajd de cai Sfânta Biserică, iar după trecerea urgiei, s-au făcut reparaţii şi s-a resfinţit sfântul locaş de către protoiereul iconom, Ştefan Pârligras, ca delegat al Preasfinţiei Sale Vartolomeu, episcopul Olteniei. În decursul vremii au slujit cu vrednicie şi demni de pomenire preoţii : Ilie Dumitrescu, Dimitrie Nicolau, I.Bălăcescu, Ştefan Ionaşcu, C. Paulian, Aristide Muja, A.Petrescu, Ilie Lăcătuşu, Benedict Muscalenco, Gheorghe Roşoga, Nicolae Safta, Dumitru Munteanu, Emilian Balana iar din luna noiembrie 2010 a fost hărăzit de Dumnezeu prin punerea mâinilor Preasfinţitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi al Strehaiei să săvârşească cele sfinte în locaşul lui Dumnezeu, preotul paroh Marinescu Daniel Vasile.
Depănând evenimentele vremii, cutremurul din anul 1940 a produs numeroase stricăciuni bisericii, dar prin râvna preotului paroh din acea vreme şi străduinţa credincioşilor s-au făcut reparaţiile necesare. Cutremurul din 4 martie 1977 de asemenea a produs stricăciuni unele din ele fiind remediate, iar cutremurul din 30 august 1986 a lăsat în urmă o fisură adâncă în iconostasul bisericii.
În anul 1942 s-a construit alături de biserică o clopotniţă din lemn pe postament de beton şi s-a pus o poartă din fier, ambele fiind înlocuite ulterior cu grafic piramidal de fier şi o nouă poartă, iar curtea bisericii fiind împrejmuită cu un gard de beton.