Vechea aşezare mehedinţeană Ciovârnăşani - localitate tipică pentru zona colinară de la poalele Carpaţilor Meridionali - este situată la 44 de grade și 35 de minute latitudine nordică si 23 grade și 10 minute longitudine estică, de-a lungul râului Coşuştea, la 25 km nord-est de Drobeta Turnu - Severin și 14 km de orașul Motru.
Biserica cu hramurile ”Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și „Înălţarea Domnului” a parohiei Ciovârnăşani, comuna Şişeşti datează din prima jumătate a veacului al XIX-lea. Este monument istoric de arhitectură cu nr. 1288 din lista anexa H.C.M. 1160, din 23 iunie 1955. Este înscrisă pe lista monumentelor istorice din 2004 cu cod de listă MH-II-m-B-10290. Clădirea datează din 1837 și este utilizată în prezent pentru săvârșirea slujbelor religioase.
Textul vechii pisanii ne spune că această biserică s-a zidit în perioada 1837-1847 pe ruinile unei alte biserici, construită în 1650 de Lupu Buliga Mehedinţeanu – fost căpitan în armata lui Matei Basarab. S-a reparat radical în 1935, adăugându-se hramul ”Înălţarea Domnului”. Biserica are formă dreptunghiulară, construită în cărămidă şi mortar, cu pictură în frescă pe interior. Prezintă dimensiunea 14x6 m, cu absida altarului poligonală, retrasă faţă de zidul corpului principal, cu turla – clopotniţă octogonală deasupra intrării. Planul reprezintă o particularitate rar întâlnită, care învederează pătrunderea şi în mediul rural al gustului vremii pentru inovaţii și anume: lipsa pridvorului, înlocuit printr-o intrare lungă, îngustă şi joasă – 2 m înălţime la uşă, flancată cu o cămăruţă depozit şi de scara de acces la clopotniţă.
Biserica cu hramurile "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi "Înălţarea Domnului” din localitatea Ciovârnăşani este un edificiu construit din cărămidă de bună calitate, cu mortar de var şi piatră de râu. Este de plan dreptunghiular, interiorul respectând spaţiul ritualului ortodox, în sensul compartimentării în altar, naos şi pronaos, iar pridvorul este înlocuit printr-o intare lungă, îngustă şi joasă de 2 m, flancată cu o cămăruţă depozit şi de o scară de intrare în clopotniţă.
Dimensiunea este de 14x6 m cu absida altarului poligonală, retrasă faţă de zidul corpului principal şi cu turla clopotniţă octogonală deasupra intrării.
Este de observat că spaţiul acestui interior apare împărţit în încăperi aproape independente, fiindcă pronaosul este separat de naos printr-un perete plin, prevăzut cu o deschidere centrală mai mare şi două deschideri laterale pentru trecerea dintr-o parte în cealaltă.
La rândul său, naosul este separat de altar printr-o catapeteasmă de zid, în care sunt prevăzute deschiderile respective, conform ritualului otodox. Proscomidiarul este sugerat printr-o nişă pe peretele de nord şi închipuie staulul în care s-a născut Iisus Hristos, dar şi mormântul în care a fost pus. Tot aici este masa unde se păstrează sfintele vase necesare săvârşirii cultului.
Naosul are forma dreptunghiulară, iar trecerea de la planul circular al cupolei se face prin intermediul pandantivilor, aceste triunghiuri sferice, concave ce rezultă din spaţiul dintre traseul circular al cupolei şi cele patru arce majore ale naosului.
Demarcaţia între naos şi pronaos este realizată printr-un zid străpuns de trei arcade, formula care menţine vie ideea unei departajări a naosului şi pronaosului, dar şi a unei comunicări, datorată posibilităţii de a percepe şi a proteja taina naosului, care nu se dezvăluie decât treptat, mărind bucuria descoperirii sale.
Pronaosul este de plan dreptunghiular, având ca sistem de boltire calota cu structura pe pandativi.
Biserica este construită din cărămidă şi piatră de râu, zidurile fiind groase de aproximativ 80 cm, iar acoperişul este din tablă galvanizată, la origini fiind acoperită cu şiţă în stil bizantin.
Decoraţia exterioară este alcătuită dintr-un singur rând de arcaturi care ocupă toată înălţimea zidului.