Biserica Parohiei Cujmir, cu hramul ”Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, dintru început a fost zidită din temelie de către domnul G.G. Tavlaș, din cărămidă arsă, fără temelie din piatră, cu ferestre dreptunghiulare, foarte mici, cu o singură ușă, pardosită cu cărămidă arsă, acoperită cu olane și pictată în tempera. Din tradiția locală, acest vrednic ctitor, numit de enoriași G.G. Tavlaș, era un vrednic patriot, care își iubea țara și neamul și se stabilise cu pandurii lui la locul numit ”Scăpău”, loc așezat la răsăritul comunei, pe vremuri fiind plin de tufărișuri, de pădure și mlaștini. Locul numit Scăpău începe chiar cu biserica, care este la apusul acestui loc și, am putea spune, chiar la marginea acestui loc. Denumirea de ”Scăpău” a parvenit de la faptul că acest ctitor, Mihail G.G. Tavlaș, scăpa sau se ascundea cu pandurii săi în aceste tufărișuri de pădure mlăștinoase, atunci când prăda caravanele grecilor și turcilor hrăpăreți.
Acest loc servea și pentru refugiul locuitorilor comunei Cujmir din calea năvălirilor turcești. Ocupația de căpetenie a ctitorului Mihail G.G. Tavlaș era de a ține calea caravanelor grecești și turcești, care cărau bogățiile Tării Românești în Grecia și Turcia, peste Dunăre, pe undeva prin dreptul comunelor Gîrla Mare, Vrata sau Salcia. După ce omora sau lua prizonieri pe conducătorii acestor caravane, ducea aceste caravane și le ascundea în acest loc numit ”Scăpău”.
În urma mai multor capturări de caravane grecești și turcești și în urma uciderii mai multor greci și turci, s-a hotărât să lase o amintire pe acest loc, clădind din temelie această frumoasă biserică în formă de corabie, cu o frumoasă arhitectură interioară și un frumos pridvor de tip brâncovenesc. De menționat este faptul că zidul acestei biserici este gros de 0,90 m, iar arcadele și bolțile sprijinite pe doi pilaștri, ce despart naosul de pronaos, sunt construite tot din cărămidă arsă, foarte solide. Catapeteasma este tot din cărămidă arsă, de aeeași grosime cu a zidurilor.
După terminarea Bisericii, Mihail G.G. Tavlaș a părăsit aceste meleaguri și nimeni nu a mai știut de el. În anul 1868 aceaastă biserică s-a reparat prin stăruința enoriașilor Marin Rusa, Ioan Ilie, Lăpădat Vladu și Brătan Boiangiu, cu ajutorul locuitorior din Cujmir și satele învecinate.
În anul 1899, fiind ruinată din cauza cutremurului, s-a reparat și s-a sfințit cu aprobarea sfințitului Episcop al Râmnicului Noului Severin. Cu această ocazie s-a legat cu bare de fier în formă de cruce, având trei puncte principale. Aceste date sunt culese din vechea pisanie a bisericii, găsită la locuitorul Alflori Dumitru, în vârstă de 75 ani, copiată de el înainte de reparația ce s-a făcut în anii 1953-1959.
Dăm mai jos cuprinsul acestei pisanii:
„Biserica s-a zidit din temelie de Domnul G.G. Tavlaș în anul 1715. Dar acum s-a reparat de Marin Rusa, Ion Ilie, Lăpădatu Vlad și Brătan Boiangiu, cu ajutorul locuitorilor din Cujmir și satelor învecinate, la anul 1868. Acuma, ruinată în urma cutremurului, s-a reparat în anul 1899 și fiind din nou sfințită cu aprobarea Sfințitului Episcop al Râmnicului Noului Severin”.
În urma acestor două reparații la biserica din Cujmir, a intervenit mărirea ferestrelor în două canate, fixarea celei de a doua uși, pardosirea cu scândură și acoperirea cu tablă galvanizată.
În anul 1953, biserica fiind pe punctul de a se ruina, p.c. pr. Gavrilă Mihai a stăruit și a pus bisericii o nouă temelie de piatră și a făcut reparațiile de zidărie exterioară.
În anul 1962 bisericii din Cujmir i s-au făcut reparațiile interioare de zidărie prin stăruința p.c.pr. Iie Ștefan.
În anii 1964-1966, prin stăruința pr. Filip Ion, ajutat de consiliul și comitetul parohial, la biserica din Cujmir s-au făcut următoarele lucrări:
1. Acoperirea bisericii cu scândură și tablă galvanizată.
2. Pardosirea bisericii cu ciment și mozaic de 12 cm grosime.
3. Pictarea din nou a bisericii în tehnica frescă de către pictorul Emil Ivănescu din Curtea de Argeș.
4. Mobilierul interior confecționat din lemn de stejar.
5. Reconstruirea clopotniței din dreapta bisericii din lemn de salcâm, acoperită cu tablă din vechiul acoperiș al bisericii.
Toate aceste lucrări s-au făcut cu cheltuiala enoriașilor parohiei Cujmir, precum și cu ajutorul Arhiepiscopiei Craiovei. Din scriptele parohiei Cujmir se cunosc și preoții care au deservit aceaastă biserică, astfel:
1.Pr. Ilie Popescu
2..Pr. Ioan I.Popescu
3.Pr. Bacinski Constantin
4.Pr. Bîrzoianu Constantin
5.Pr. Gavrilă Mihai
6.Pr. Ilie Ștefan
7.Pr. Ioan Filip
8.Pr. Berbescu Virgil
9.Pr. Daia Ștefan
10.Pr. Popescu Daniel
11.Pr Balci Ilie.
Ca o mențiune, afirmăm că această biserică nu are o vechime mai mare de 1715, deoarece documentele din veacul al XVII-lea B. Țara Românescă Vol. I. doc. Nr. 145 pag.143 și doc. Nr. 60 pag.55 nu amintesc nimic de această biserică, astfel:
Doc.I
”1604/7113/Septembrie 16. Tîrgoviște. Zapis prin care jupâneasa Maria, fata lui Drăghici, Vornicul din Florești de pe Răstoaca Săbărelului, județul Ilfov, muma răposatului Radu Mare Crucer, dăruiește Mănăstirii Cozia, pentru pomenirea părinților, a fraților și a tot neamul ei a fi pomenite în veci. Satele anume: Cujmirul, Pristolul și Burila cu tot hotarul și cu viile și cu morile, pentru ca acestea au fost bătrâne și drept a cine de moșii ale răposatului părintelui meu Jupân Drăghici Vornicul”
Doc.II
”1612/7120/Aprilie 27 Târgoviște. Zapis din timpul domniei lui Radu Voievod, fiul lui Mihnea Voievod, care întărește dania făcută de Jupâneasa Maria Mănăstirii Cozia, în care de asemenea nu pomenește nimic de biserica din Cujmir.
Acest istoric s-a întocmit cu grijă de către Preotul Ioan P. Filip, în anul 1966-1967 și s-a dactilografiat de vrednica enoriașe Popescu Maria în ziua de 24 ianuarie 1967, refăcută la data de 21 august de către preotul paroh al parohiei Cujmir II, Balaci Ilie.