Biserica Parohiei Pătule I, din com. Pătulele, judeţul Mehedinţi, este situată pe șoseaua Tr. Severin - Gruia, în partea de miazăzi. Parohia este formată din jumătatea vestică a comunei Pătulele, numărând aproape 500 de familii, cealaltă jumătate constituind Parohia Pătule II. Pe latura de miazănoapte a parohiei trece râul Blahnița, care se varsă în Dunăre în dreptul comunei Izvoarele.
La distanță de 10 km de Pătulele se află orașul Vânju Mare, unde se află și protoieria Vânju Mare, iar cel mai apropiat centru urban cu gară este Drobeta Turnu Severin, la 45 km.
Biserica parohială poartă hramul Sf.M.M. Gheorghe și a fost zidită în anul 1879, pe o temelie mai veche, tot din cărămidă, în formă de cruce, având o singură turlă, care servește de clopotniță, cu ziduri ce depășesc grosimea de 1 metru. Este acoperită cu țiglă, adusă de peste Dunăre, din Iugoslavia, de la Penciovo, după relatările bătrânilor.
Potrivit tradiției, aceasta este a treia biserică construită în acest sat. Prima biserică era în formă de bordei, construită undeva mai sus decât este acum satul, adică pe deal, iar satul se numea Siliștea. Năvălind turcii și distrugând totul în calea lor, au dat foc și bisericii, din care cauză ea a fost numită ”biserica pârlită”.
Aceeași tradiție spune că, fie din cauza invaziilor turcești, fie din cauza vreunei boli molipsitoare, fie din cauza lipsei de apă, siliștenii și-au mutat gospodăriile mai la vale, aproape de pătulele boierești ale moșierului Barbu Știrbei, în timpul generalului Kiseleff, unde au rămas până în prezent, formând actuala comună Pătulele.
Menționăm că din vechea așezare numită Siliștea, precum și din biserica construită acolo, nu se mai păstrează absolut nicio urmă, terenul fiind redat în mod integral agriculturii. Cum sătenii nu puteau rămâne fără biserică în aceste locuri, ei au construit pe vatra actualei biserici o biserică din bârne groase, pe care le-ar fi adus dintr-o pădure de lângă Vlădaia.
Satul mărindu-se și această biserică din bârne devenind neâncăpătoare, locutorii satului au hotărât să construiască o altă biserică, lucru care a început în anul 1879 și s-a terminat în anul 1883. Terenul pe care a fost construită această biserică a fost oferit de Alexandru Barbu Știrbei și soția sa Maria, proprietarii acestei moșii. Ei au mai făcut și alte danii cu bani și materiale. Altceva nu se mai cunoaște despre istoricul acestei biserici, decât cele ce se află scrise în pisaniile scrise în interioarul bisericii.
Prima pisanie:”Întru mărirea Prea Sfintei și Făcătoarei de viață Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, s-a zidit această biserică cu hramul Sf. Gheorghe, din temelie de zid, în această comună, Pătulele, pentru prima dată, pe plațul oferit de Alexandru B. Știrbei și soția sa Maria, proprietarii acestei moșii, care au oferit și alte ajutoare, cu binecuvântarea Prea Sfinției Sale, Părintele Episcop al acestei Eparhii a Râmnicului Noului Severin, D.D. Atanasie, anul 1879, cu spesele enoriașilor, ajutând și alte persoane din comunele vecine, prin stăruința și osteneala lui Cîrstea Marin și preot Ion Dumitru, preot Ilie Georgescu, preot Gheorghe Ionescu și preot Gheorghe Pătuleanu și s-a sfințit cu binecuvâtarea Prea Sfinției Sale, episcop al acestei Eparhii D.D.Iosif, făcându-se sfințirea de părintele protoiereu Ștefan Călărășeanu, în ziua de 21 mai 1883”.
Din citirea acestei pisanii nu reiese nimic despre pictura acestei biserici. În urma probelor fotografice luate pentru întocmirea devizului de pictură din anul 1986, s-a descoperit, mai mult întâmplător, pe peretele de la strana dreaptă, sub stratul gros de praf și fum, semnătura pictorului C.Iacovici și anul 1883, ceea ce ne face să presupunem, nu fără temei, că acesta este autorul picturii inițiale, probabil de neam sârb.
În anul 1939 biserica a fost reparată integral și pictura s-a spălat și s-a refăcut pe unele locuri. Cu această ocazie datează și a doua pisanie.
A doua pisanie: ”Această sfântă și dumnezeiască biserică întru care se prăznuiește Sf. M.M. Gheoghe s-a reparat radical, atât zidirea, cât și pictura, în anul 1939, prin osteneala și toată cheltuiala enorașilor acestei biserici, fiind domnii Alexandru și Gheorghe Crețeanu, cum și săteanu Ion Ilie Mișea și Ion Strîmbu, în zilele de Dumnezeu iubitorului Prea Sfințitului Episcop D.D. Vartoomeu al Rămnicului Noului Severin, locotenent de episcop fiind Prea Sfințitul Irineu, fiind protoiereu Ic. St. Pîrligros și Tit Trandafirescu D.D. Nifon Criveanu, al noii înființate Mitropolii a Olteniei Râmnicului și Severinului, în ziua de 23 iunie anul 1940. Gh. Băleanu, zugrav bisericesc, Miculești Gorj”.
Biserica este împrejmuită cu gard de beton de jur împrejur, în lungime de 115 m., și are un monument în interiorul ei, în cinstea eroilor căzuți în luptele din anii 1877, 1916-1918, 1939-1945.
În cuprinsul parohiei se găsesc două troițe de lemn: la intrarea în sat dinspre Gruia și la locul numit ”în țarină”.
Parohia are un cimitir în lungime de 400 m. și lățime de 100 m., împrejmuită cu gard din beton și sârmă, în interiorul căruia se găsesc și cruci datând din timpul construirii bisericii.
Preoții sujitori care au funcționat la această parohie, în ordine cronologică, sunt:
1883-1925 Pr. Gheorghe Ionescu, decedat în Pătulele
1925-1951 Pr. Haralampie Ionescu, fiul Pr. Gh. Ionescu, transferat la Cetate, Dolj, apoi la Caraula, Dolj, unde a decedat în anul l952
1951-1953 Pr. Miulescu Constantin
1953-1959 Pr. Rădulescu Constantin
1959-1961 Pr. D. Popi, suplinitor
1961-1964 Pr. Filip Ion
1964-1966 Pr. Vasilaș Mihai
1966-1978 Pr. Letea Rafail, urmat de pr. Trepăduși Corne
1979-1983 Pr. Barbu Ion, transferat la parohia Obârșia Cloșani
1983- până în prezent, Pr. Brumar Constantin, hirotonit în anul l983 pe seama Parohiei Pătule I.
Prezentul istoric al bisericii cu hramul Sf. M.M. Gheorghe, Parohia Pătule I este conform cu realitatea și cu sinodicul parohiei și se certifică de noi.