Biserica parohială cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din satul Suşita, Comuna Grozeşti se află aşezată la centru, în partea de nord a satului Şuşiţa. A fost întemeiată în anul 1704. Terenul pe care se află zidită biserica şi satul Şuşiţa din jurul ei, a aparţinut Mănăstirii Tismana.

Bătrânii satului spun că cu ocazia reparaţiilor ce i s-au făcut între anii 1880-1883, s-a găsit scris într-o carte ce astăzi nu mai există, ca meşteri ai acestei biserici următorii: Ioan Cojocaru, Gheorghe Posogean şi Stegaru Butoi.

Biserica a fost făcută din lemn, acoperită cu scanduri care erau prinse în cuie de lemn, formându-se şiruri drepte, căci erau înalte peste scânduri ca de o palmă şi cu pălărie la capăt, pentru a se îndepărta apa să nu se scurgă pe lângă ele. A servit ca  biserică fără boltă, tencuieli şi pictură până în 1880-1883 când i s-a făcut bolta, a fost tencuită în interior şi pictată, după cum se vede şi astăzi. Cu această ocazie a fost din nou acoperită cu scânduri, însa de data aceasta scândurile au fost prinse în cuie de fier. Lucrările de reparaţie au fost executate sub conducerea preotului Ioan Popescu şi a epitropilor bisericii, Ioan Grădinaru, Pîrvu Mogoşanu şi Sandu Ruşinaru. În 1927 a fost din nou acoperită cu tablă, sub conducerea preotului Nicolae Mogoşanu. Construcţia bisericii din această localitate a fost determinată de înmulţirea credincioşilor din ambele sate şi de dorinţa de a avea la îndemână un lăcaş de închinăciune propriu.

Redăm Pisania bisericii de la 1883: „Această sfântă biserică ce se prăznuieşte cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, s-a făcut în anul 1704, şi s-a pus în reparaţie în anul 1880, şi s-a terminat astăzi 02 octombrie 1883 după cum se vede, cu toată stăruinţa  tuturor enoriaşilor din această cătună, ajutând şi alte sate vecine, zugrav fiind Anastasie Nicolae si Marin Muşeţescu”.

Biserica este construită în formă de navă şi cu tinda la intrare, pictura în tempera, chipurile sfinţilor în ulei. Iconografia nu este respectată, pictura fiind executată după cum se vede şi din Pisania bisericii de „Jugrav Anastasie Nicolae si Marin Muşeţescu”, ajutaţi fiind şi de preotul bisericii Ioan Popescu, după cum singur se iscăleşte în altar ca „Ostenitor 1883”.

În interiorul bisericii nu sunt morminte. Complexul de clădiri ce înconjoară biserica este format dintr-o clopotniţă lucrată din lemn, scânduri şi lanteţi, acoperită cu tablă şi aşezată la intrarea în curtea bisericii, din anul 1951 şi Monumentul Eroilor din 1916-1918, lucrat din ciment si mozaic, amplasat în partea de miazăzi şi apus a bisericii.

În biserică se găsesc obiecte cu însemnătate istorică până în anul 1899: 37 icoane şi 39 cărţi, care sunt inventariate în listele cu nr. 2 şi 3 de inventariere. Odată cu biserica a fost construită, tot de aceşti meşteri şi o fântână cu numele „Vladoaica” care există şi astăzi, refăcută. Biserica a servit ca filie până în anul 1934, când a fost ridicată la rangul de biserică parohială prin stăruinţa preotului paroh Chilim Ioan si a epitropilor de atunci: Nicolae Grădinaru, Ioan D.Ciulică şi Sandu Epurescu.

În 1976 s-a turnat o bordură din dale de beton şi bolovani de râu în jurul bisericii, iar în faţa bisericii, până la poarta de la intrare s-a pavat cu dale de beton, precum şi în direcţia Monumentului Eroilor, a cimitirului şi a magaziei.

În toamna anului 1975 biserica a fost din nou acoperită cu tablă galvanizată. În curtea bisericii se află cimitirul vechi, în anul 1974 luând fiinţă un nou cimitir în partea de apus a bisericii, peste drum de cel vechi.

Aceste lucrări precum şi alte îmbunătăţiri cu obiecte, veşminte şi cărţi de cult au fost duse la îndeplinire prin stăruinţa preotului paroh Chilim Ioan, având concursul Consiliului Parohial şi al enoriaşilor parohiei.

Între anii 2002-2004, prin stăruinţa peotului Grigore Munteanu, în interiorul bisericii s-a curăţat fumul şi praful depus pe pictură, atât fondul cât şi chipurile sfinţilor, spălându-se în acelaşi timp şi icoanele de lemn de pe catapeteasmă. La exterior s-au chituit bârnele de lemn,  aplicându-se apoi un strat de var şi o soluţie protectoare pentru a o feri de ploi şi intemperii. Tot la exterior s-a lucrat şi la acoperişi, curăţindu-se rugina de pe tabla învelitoare, după care s-a aplicat un strat de vopsea bronz de culoare alba. La aceste lucrări au participat si fizic si material, următorii enoriaşi: Pasăre Gheorghe, fratele acestuia Pasăre Petrică, Cojocaru C.Alexandru, Ciulică Gh.Nicola şi fratele acestuia Ciulică Gh.Ion.

În primăvara anului 2009, prin strădania preotului paroh Grigore Munteanu, s-a montat gard de beton la cimitirul nou, faţa cimitirului de la nord la sud pe o lungime de 85-90 metri liniari, iar la centru s-au montat două porţi din fier pentru accesul în  cimitir. Porţile au fost construite pe cheltuiala proprie de Dl.Graure B.Constantin, enoriaş al parohiei noastre.

În vara anului 2010, un grup de tineri ai parohiei: Pasăre Gheorghe, Pasăre Petrică, Mihăilescu Gheorghe, Cojocaru Teodor, Cojocaru C.Alexandru, Ciulică Ion, pe cheltuiala proprie şi prin osteneala lor, au turnat alee de beton, de la nord la sud şi de la est la vest în cimitirul vechi al bisericii, făcând astfel mai uşor accesul la mormintele celor răposaţi.

În lunile august-septembrie 2011, epitropul parohiei Cojocaru B.Gheorghe împreună cu consilierul parohial Scurtu Gheorghe, au dus la îndeplinire propunerea preotului paroh Grigore Munteanu, de a se construi în curtea bisericii o copertină care pe timp de ploaie să adăpostească pe credincioşii ce vin la sfânta biserică cu parastase. Copertina s-a construit in partea de sud a bisericii, de la est la vest pe o lungime de 25-30 ml. La aceasta au contribuit: Cojocaru B.Gheorghe, Scurtu Gheorghe, Cojocaru Gh.Teodor, Cojocaru C.Alexandru, Mladin Valeriu şi alţi enoriaşi ai parohiei.