Biserica parohială din satul Titerleşti, oraşul Baia de Aramă, jud. Mehedinţi, având hramul „Sf. Voievozi Mihail şi Gavriil” este monument istoric. Biserica este aşezată lângă şoseaua care leagă Baia de Aramă de Băile Herculane. Pe acest loc nu au mai fost construcţii anterioare.

Biserica aparţine locuitorilor din satele Titerleşti şi Bratilov, cu ajutorul cărora a fost construită în anii 1862-1863.

Este biserica ungurenilor, ctitorită pe vremea lui Cuza prin contribuţia familiilor de ungureni care se stabiliseră la Bratilov şi Titerleşti. Veniţi din Ardeal, unde exista un spirit mai viu al credinţei, ungurenii au pus mână de la mână şi s-au gândit să-şi ridice o biserică a lor, aşa cum arată I. Ionescu de la Brad, în cea mai izbutită monografie a judeţului Mehedinţi.

Biserica a fost ridicată de meşteri sârbi, avându-1 ca principal constructor pe meşterul Dima, zugrăvit la intrarea în pridvor. La vremea realizării ei, biserica a fost o construcţie solidă, remarcată de ochiul atent al neobositului călător C. D. Ionescu: „Dintre cele ce sunt vrednice de luat în seamă în Titerleşti, o atenţie deosebită merită biserica zidită de dânsu”.

Construcţie solidă şi durabilă, biserica are hramul Sfinţii Voievozi, după cum arată pisania: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au zidit această sfântă şi Dumnezeiască biserică, unde se prăznuieşte hramul Sf. Voievozi Mihail şi Gavriil. S-au început din temelie în anul 1862 şi au luat sfârşit în anul 1863, cu toate cele trebuincioase însă prin ostenelile şi cheltuielile ctitorilor ce se numesc la vale: Preot Iordache - Ereu, Simeon Iovănescu, Gheorghe Tânăsoiu, Gheorghe Jianu, ajutorând şi ceilalţi locuitori ai acestei mahalale cu zile de lucru, însă în zilele prea înălţatului nostru Domn al Principatelor Unite Moldo-Române, Alecsandru Ioan I şi cu blagoslovenia părintelui Episcop al Râmnicului D. D. Kalinik, ale cărora pomenire să le fie în veci. Amin!”.

Pe textul original al pisaniei, la hramul bisericii, s-a adăugat ulterior şi „Sf. Petru”, sărbătoare când are loc nedeia satului. În Anuarul din anul 1900 (17), biserica este menţionată ca făcând parte din parohia Mărăşeşti, alături de biserica din Obârşia, iar în Anuarul din 1921-1925 ca făcând parte din parohia Titerleşti, comuna Orzeşti, cu o populaţie de 170 familii creştine: „Biserica parohială cu hramul Sf. Voevozi situată în satul Titerleşti, construită din zid în anul 1863, este deschisă serviciului liturgic, nu posedă nici un fel de avere. Casă parohială de rugăciuni sau cultură bisericească nu posedă şi nici terenuri rezervate în acest scop. Are două cimitire neîncăpătoare, împrejmuite şi fără teren rezervat pentru noul cimitir. Preot paroh Alexandru Dobrescu, născut la 17 martie 1884, absolvent al Seminarului, Gr. al IJ-lea şi numit în cler la 1 mai 1907. Cântăreţi Nicolae S. Ploscaru, numit la 1 octombrie 1908 şi Pantelie Bordânc, numit la 1 ianuarie 1924, ambii cu şcoală. Epitropi: Petre I. Bălu, ales şi Nicolae Tănăsoiu, numit de guvern”.
Biserica apare şi în Anuarul din 1941 unde este menţionat satul Titerleşti cu 105 familii şi 417 suflete şi satul Bratilov cu 52 familii şi 202 suflete.

Între pronaos şi naos este semnalată şi prezenţa unei biblioteci parohiale care cuprinde 300 de volume. În lucrarea sa despre monumentele feudale, N. Stoicescu scrie despre această biserică: „Tătărleşti (Titerleşti) - Mehedinţi - biserică făcută de păstorii ardeleni, pictată în 1854”.

Categoric că anul pictării bisericii indicat în document nu poate fi cel adevărat, deoarece construcţia începe abia în anul 1862. Ceea ce ni se pare uimitor, este faptul că o asemenea construcţie a putut fi finalizată într-un singur an de zile. Probabil că s-au pus în joc mulţi bani şi un volum imens de muncă. Din păcate, documente în acest sens nu avem pentru că arhiva nu se mai păstrează la biserică fiind predată încă din anul 1960. Într-un Istoric, păstrat în biserică, înrămat, întocmit de pr. H. Predescu, în 9 sept. 1982, citim că, biserica a fost construită de meşteri sârbi, din piatră, zidurile au grosimea de 1 metru şi are formă de navă. Arhitect a fost Dima, zugrăvit în dreapta intrării în biserică, iar faţada a fost renovată în 1961.

Compartimentarea este cea obişnuită: pridvor, pronaos, naos, altar. Prin pridvor, pe o scară de lemn, situată în partea stângă a intrării, are loc accesul în turlă unde se află clopotul. Clopotul vechi a fost ascuns în timpul războiului în Zcicu şi nu a mai fost găsit. Gr. Ivănescu ne-a povestit, în 2001, că cineva din sat le-ar fi spus nemţilor unde a fost ascuns clopotul şi aceştia l-au luat şi l-au topit. Actualul clopot a fost adus cu două care, de la Craiova, de către fostul primar al comunei Orzeşti, de care aparţinea şi Titerleştiul, Pătru Lăzărescu, pentru care a fost şi tras pentru prima dată noul clopot când a murit.

Pridvorul a fost închis cu o uşă metalică pentru a proteja pereţii, însă pictura menţionată de I. Ionescu de la Brad a dispărut. Chiar deasupra pridvorului, în exterior sunt zugrăviţi Sf. Arhanghelii Mihail şi Gavriil în culori vii, prin contribuţia familiei lui Aron Tănăsoiu. Zidurile bisericii sunt groase după cum se poate observa chiar în dreptul uşii de la intrare, uşă din lemn de frasin lucrată cu migală în anul 2000 de Vilă Matei.

În partea dreaptă, cum intri în biserică, este zugrăvit părintele Iordache cu soţia sa Floarea şi fiul lor, Constandin. Preotul poartă pe cap un potcap negru, fiind înveşmântat într-un costum albastru cu motive florale. Preoteasa Floarea poartă costum popular. Fiul lor, Constandin, are o mantie lungă de târgoveţ, cu motive geometrice stilizate şi pe cap poartă culion preoţesc, semn că se pregăteşte pentru cariera preoţească.

În pronaos se mai află şi un mic iconostas donat de Ion şi Ana Ciurea. Pe el este o icoană cu faţă dublă. Pe o parte este zugrăvită Învierea Mântuitorului, iar pe cealaltă Sf. Mihail şi Gavriil, pictaţi în culori vii şi bine conservate. De o parte şi de alta a intrării în naos se află alte două icoane. Cea de pe partea stângă o reprezintă pe Maica Domnului, ţinând pruncul în braţe. Culorile în care este lucrată sunt bine alese: roşu, verde, galben. Pe partea dreaptă este icoana care îl reprezintă pe Mântuitor. Pe părţile laterale este Sf. Prooroc Ioan şi împăraţii Constantin şi Elena datând probabil din aceeaşi perioadă: sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost zugrăvită biserica. La intrarea în naos, pe o parte şi pe alta a zidurilor groase se află două tablouri înrămate în care sunt trecuţi eroii din primul şi cel de-al doilea război mondial.

Pe partea dreaptă, la intrarea în naos se află o vitrină cu cărţile vechi şi documentele bisericii. Chiar la intrare, lângă vitrină, este scaunul arhieresc, un scaun simplu, fără sculpturi, având deasupra două cruci care se unesc. Pe acest scaun este încrustat numele lui Ion Dobrolâ, care 1-a construit şi 1-a donat, şi data: 16 II 1925.

Pictura în naos este de mare simplitate. Pe pereţii laterali se află câte două portrete de sfinţi. În dreapta: Sf. Mucenic Teodor şi Sf. Mucenic Gheorghe, iar în stânga Sf. Nestor şi Sf. Dumitru şi deasupra, pe boltă, Pantocratorul şi evangheliştii. Pe peretele dintre pronaos şi naos este un tablou înrămat, donat de Măria Rădoi. Aproape de altar se află iconostasul şi paraclisul Maicii Domnului, din lemn sculptat cu multă migală, donate bisericii de Pavel Dăneasa.

La mijlocul bisericii, suspendat direct de boltă, atârnă candelabrul mare, o donaţie a enoriaşilor după cum glăsuieşte inscripţia: Dăruit bisericii din parohia Titerleşti de către enoriaşi în memoria eroilor din această parohie, morţi în campania din 1916 -1918.

Catapeteasma este zidită şi pictura s-a afumat, ştergându-se în bună parte. Deasupra catapetesmei este crucea care reprezintă Răstignirea Mântuitorului şi chiar lângă boltă, o sculptură din lemn a Sfântului Duh în chip de porumbel. La intrarea în altar se află uşile împărăteşti, ornate cu sculpturi simetrice în lemn, cu Bunavestire pictată în câte un medalion pe fiecare uşă.

Mai valoroase sunt uşile diaconeşti, care reprezintă pe Arhanghelii Mihail şi Gavriil. Ele au fost înlocuite recent cu nişte uşi frumos sculptate cu motivul viţei de vie, având în partea de sus pictaţi în culori vii cei doi sfinţi. Aceste uşi au fost donate bisericii de notarul Şerban Ilic. În mod paradoxal, cu tot fumul din biserică, uşile diaconeşti cele vechi s-au conservat bine, reprezentând adevărate opere de artă. Ele au fost înrămate şi puse la intrarea în biserică în pridvor, deoparte şi de alta a uşii. Arhanghelul Mihail este pictat pe un fond albastru, reprezentând cerul, ţine în mâna dreaptă sabia de foc şi în stânga un papirus pe care scrie: Eu Arhanghelul Mihail, ostaşul lui Dumnezeu, sunt pus Păzitorul acestei sfinte biserici. În partea de jos, în formă semicirculară scrie: Făcută prin stăruinţa preotului Alecsandru Dobrescu, 1909 şi zugrăvită prin osteneala domnului Samuil Corlan.

Cealaltă pictură reprezintă pe Arhanghelul Gavriil ţinând în mâna stângă pana, iar în dreapta un papirus pe care scrie: Cine va trece prin această uşă necurat, de sabia Arhanghelului Mihail va fi tăiat. În partea de jos, tot în formă de semicerc scrie: Făcută prin stăruinţa preotului Dobrescu, în 1909.

Altarul nu prezintă valori deosebite în afară de Sfânta Masă şi epitaful înrămat, folosit numai în zilele de Paşti. Acest epitaf, care are pictată înmormântarea Domnului Iisus, are înscris textul: Donat Bisericii din satul Titerleşti de Sanda şi Ion F. Lăzărescu, 1931. În altar, se mai găseşte un sfeşnic de bronz cu două braţe, donat de Haralambie Bengescu cu fiii săi, Ion şi Gheorghe, în anul 1923 şi un potir donat de Victoria şi Victor Tănăsoiu, în 1924. Pe pereţii din altar sunt zugrăviţi sfinţii ierarhi: Nicolae, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare şi Grigore Teologul. Aici se află şi lada mare de lemn, unde era păstrată arhiva şi un dulap nou în care părintele îşi păstrează veşmintele. Cea mai veche piesă aflată în altar este o icoană roasă de carii pe care este pictată Maica Domnului cu Pruncul în braţe. Cu această icoană preoţii mergeau cu Crăciunul.

Între naos şi pronaos, chiar în perete, se află dulapul-vitrină în care se mai păstrează câteva documente de arhivă şi cărţi vechi: Evanghelie, Penticostarion, Triod, Cazanie, Octoih, Liturghier şi mai multe Mineie.  În această vitrină există şi o Psaltire din 1910, donată de Ion Puţic, un Minei din acelaşi an, donat de Gheorghe P. Cuşma.

Pe un Triod, la sfârşit, se păstrează o însemnare despre o reparaţie mai recentă a bisericii din Brebina: Această sfântă şi dumnezeiască biserică, cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel a fost redescoperită în toamna anului 1958, prin stăruinţa preotului Gheorghe Tăcutu şi cu ajutorul enoriaşilor. Am lucrat: preot Gh. Tăcutu, N. Bordânc şi Nicolae S. Ploscaru, cântăreţi. (N. Crăciunescu, Victor S. Ploscaru, Ilie Nicolae şi Ion Căpitan).

Mineele păstrate în biserică sunt din anii: 1853, 1854, 1855, 1856, 1862 şi 1909, iar Octoihul Mare este din anul 1890. Pe minee am găsit numele celor care le-au donat.

În afară de aceste cărţi, în arhivă mai există doar trei dosare care cuprind diverse materiale din anii 1955, 1957, 1960. Într-un proces verbal, din 20 noiembrie 1960, este consemnată predarea arhivei: S-a stabilit data de mai sus ca ultim termen având în vedere că parohia Titerleşti are o cantitate de 7 metri liniari de material arhivistic din anii 1908-1949.