La propunerea Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei, în urma aprobării Sfântului Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române şi a recunoaşterii de către Stat, prin Secretariatul
de Stat pentru Culte, s-a reînfiinţat Mănăstirea Strehaia, reluându-se astfel viaţa
monahală după o întrerupere de 127 de ani pe aceste meleaguri.
Într-adevăr, aşa este. Căci, desfiinţată în urma Legii de Secularizare a averilor
mănăstireşti din 1863, Mănăstirea Strehaia a rămas ca biserică de mir până în 1958
când s-a dat în folosinţă noua biserică a localităţii Strehaia, devenită oraş încă
din 1921, pe motive istorice.
De ce istorice? Pentru că Strehaia este o fila cu mai multe evenimente şi date ale
Cărţii Neamului Românesc.
Prestigiul istoric al Strehaiei este dat de faptul că aici, (proprietate a boierilor
Strehaiei,
deveniţi apoi boieri Craioveşti ) şi-a avut reşedinţa o seamă de instituţii bisericeşti
şi laice.
Astfel, Mitropolia a II-a a Ţării Româneşti, înfiinţată la 1370 de domnitorul Vlaicu
Vodă, cu sediul la Severin, şi-a avut reşedinţa şi la Strehaia, în perioada anilor
1474-1504. Tot aici, a fost:
- reşedinţa temporară a Băniei Severinului, în anii 1375, 1377-1382 şi 1832-1390;
reşedinţa Băniei Strehaiei între anii 1479-1495,
- reşedinţa Mehedinţilor de la începutul secolului al XVI- lea până la sfârşitul
secolului al XVII-lea, condusă între anii 1582-1588, de viitorul domn Mihai Viteazul;
- capitală temporară a Ţării Româneşti în timpul primei domnii a voievodului RADU
MIHNEA [septembrie1601 ], când domnitorul, după luptele cu SIMEON MOVILĂ, s-a retras
în cetatea întărită a Strehaiei cu 7000 de oşteni, dând hrisoave datate cu menţiunea
“în scaunul domniei mele, în Strehaia ’’.
Domnitorul Ţării Româneşti –Grigore Ghica, a înfiinţat în 1672 Episcopia Strehaiei,
care a funcţionat până în anul 1679.
Folosindu-se de sălbăticia locurilor acestora, înfricoşător de frumoase, care te
îndeamnă la contemplarea lui Dumnezeu prin natură, domnul Matei Basarab, descendent
din boierii Craioveşti pe linie femeiască, va rectitori la 1645 mănăstirea Strehaia,
pe vechiul amplasament al Craioveştilor de la sfârşitul secolului XV-lea, unde comunitatea
de monahi îşi va afla liniştea interioară, pacea cu ei înşişi şi cu Dumnezeu.
În 1693 Sfântul Constantin Brâncoveanu domnitorul Ţării Româneşti , descendenţi şi
el tot pe linie femeiască din Craioveşti şi neam cu Matei Basarab, va adăuga la biserică
un pridvor şi uşa de intrare, care se păstrează şi astăzi.
O particularitate aparte la mănăstirea Strehaia o constituie orientarea altarului
Bisericii. Legenda, preluată şi de Nicolaie Iorga, spune ca Mihai Viteazul, care
s-a născut la Strehaia ar fi făcut o primă biserică, ridicând-o noaptea şi, orientându-se
greşit, a asamblat biserica cu altarul spre Sud. Matei Basarab, a păstrat şi el aceeaşi
orientare.
Referindu-se la acest fapt în afară de cele zise de legendă,s-au mai emis şi alte
ipoteze cu privire la orientarea bisericii, şi anume:
- nu ar fi fost loc suficient intre clădirea palatului domnesc şi corpul de chilii;
- este o amplasare strategică (şi turcii ştiau că ortodocşii îşi ridicau bisericile
cu altarul spre răsărit, şi, ca să nu devină punct de orientare pentru aceştia ,”oltenii
isteţii “ au schimbat direcţia de amplasare pentru introducerea în eroare a năvălitorilor).
- este amplasată după solstiţiul de iarnă, căci la 22 decembrie orele 8:30 – 9:00
A. M., raza de soare care pătrunde pe fereastra de la Sfântul Altar prin Sfintele
Uşi, împarte biserica în două părţi egale.
Toate aceste teorii sunt veridice în felul lor.
Pentru mulţimea pelerinilor care au trecut porţile Sfintei Mănăstiri Strehaia, se
numără şi Patriarhul Macarie al Antiohiei, însoţit de renumitul Paul de Alep care
ne lasă o frumoasă descriere a mănăstirii din acele timpuri, spunând:
“Noi n-am întâlnit, desigur, nici o altă mănăstire deopotrivă cu aceasta. Priveliştea
larg deschisă asupra locurilor din jur este deosebit de înveselitoare pentru suflet“.
De asemenea, când Oltenia a fost sub austrieci, inginerul maior I. C. Weiss, a făcut
planurile cetăţii la care exista “o fortificare exterioară, un şanţ de apă, lat de
4,5 stânjeni şi adânc de 2 stânjeni”.
Sfânta mănăstire Strehaia are o strânsă interdependenţă şi cu evenimentele din 1821.
Tudor Vladimirescu, în marşul său spre Bucureşti, a ocupat mănăstirea fără lupte,
unde a rămas câteva zile pentru odihnă şi refacerea oştii.
Mănăstirea Strehaia s-a implicat şi în evenimentele din 1848, când arendaşul moşiei
mănăstirii a dat venitul pe un an de zile pentru cauza Revoluţiei.
Peste pictura originală din 1645 care probabil s-a deteriorat de-a lungul timpului,
în 1826 s-a adăugat un alt strat de pictură, tot în frescă, şi care copiază în cea
mai mare parte aceleaşi scene originale, după cum se vede în locurile decapate în
perioada renovărilor efectuate între anii 1962-1969. Dintre picturile cele mai importante
amintim: tabloul votiv al cititorilor Matei Basarab cu Doamna sa Elena şi prinţul
Mateiaş, precum şi tabloul cu boierii Craioveşti-Barbu, Pârvu şi Danciu.
Dacă din veniturile moşiei de 62.500 hectare cu care a fost înzestrată de către ctitori
şi alţi domnitori, mănăstirea Strehaia întreţinea orfelinate în Bucureşti după cum
reiese din documentele vremii, în prezent are ea nevoie de ajutor.
Din cele 17.5 hectare rămase după secularizare şi predate Statului Român, în 1950
(procesul verbal din 7 martie 1950 arată numai 15 hectare), mănăstirea a recuperat
cca.7 hectare, ducând în continuare tratative şi pentru primirea celorlalte.
Între anii 1993 – 1994, s-a amenajat un corp de chilii necesar adăpostirii personalului
necesar bunei desfăşurări a vieţii monahale.
În acest sens, s-a întocmit o documentaţie de reconstituire a chiliilor pe aceleaşi
fundaţii şi aceeaşi formă, obţinându-se Avizul DMI şi Autorizaţia de construcţie.
Ansamblul Mănăstirii Strehaia, format din biserica monument istoric, beciurile palatului
domnesc, fundaţiile vechilor chilii şi zidul de incinta al vechii cetăţi medievale,
este nominalizat în Legea 5/2000, sectiunea III, zone protejate, ca obiectiv istoric
de interes naţional cu valoare excepţională.
În şedinţa Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei din data de 07 august 2007
s-a aprobat scimbarea destinaţiei mănăstirii ,,Sf. Treime” Strehaia din mănăstire
de monahi (călugări) în mănăstire de monahii (călugăriţe).