MANASTIREA VODITA din judetul Mehedinti reprezinta cea mai veche ctitorie voievodala
atestata documentar si totodata primul asezamant monahal din tara noastra administrat
autonom ( samovlastie ) dupa regulile bisericii orientale stabilite de Sfantul Vasile
cel Mare.
Ea a fost ridicata intre anii 1370-1372 de sfantul Nicodim de la Tismana pe cheltuiala
voievodului Vladislav I . Inca de la infiintare a fost inzestrata de domnitor cu
valoroase odoare bisericesti , bani si alte venituri. Toate daniile facute Manastirii
Vodita de Vladislav Voievod au fost intarite ulterior de catre urmasii acestuia:
Dan I, Mircea cel Batran, Dan al II-lea, Vlad Dracul si Radu cel Frumos. Chiar si
Sigismund de Luxemburg , regale Ungariei ( 1387-1437 ) a recunoscut si confirmat
posesiunile acordate Manastirii Vodita de domnitorii romani, iar Stefan Lazarovici,
despotul Serbiei, ii daruieste in anul 1406, 10 sate sarbesti ca metose.
Expansiunea Imperiului Otoman de la sfarsitul secolului al XV-lea pentru cucerirea
popoarelor Europei a influentat in mod nimijlocit existenta Manastirii Vodita. Astfel,
dupa ocuparea cetatii Severinului de catre armatele turcesti conduse de Baliberg
in anul 1524, toate vechile mosii ale ctitoriei Sfantului Nicodim sunt confirmate,
rand pe rand, Manastirii Tismana.
Manastirea Vodita va mai fi pomenita, din nou , abia intr-un hrisov din 14 octombrie
1662 cand staretul acestei chinovii, arhimandritul Nicodim, a primit un ajutor de
350 ruble de la tarul Rusiei , Alexei Mihailovici.
Mai tarziu, intr-un document din 15 iunie 1689, se precizeaza ca Vodita ar fi fost
rezidita "din temelie" de Cornea Brailoiu, pe vremea cand era mare aga. De asemenea
ea este mentionata alaturi de celelalte manastiri ale Olteniei pe harta intocmita
in anul 1700 de stolnicul Constantin Cantacuzino.
Chiar si domnitorul Constantin Brancoveanu a acordat printr-un hrisov emis la 10
martie 1705 , scutiri " schitului ce iaste la Vodita care iaste langa Dunare acolo
unde si mai inainte scaun de manastire mare au fostu facuta de Sf. Nicodim". Din
acelasi zapis se pare ca unele lucrari de refacere ale acestei manastiri ar fi fost
executate si de Athanasie, egumenul de atunci al Tismanei.
In urma razboiului austro-turc incheiat cu pacea de la Passarovitz din anul 1718
, Manastirea Vodita va cunoaste o noua perioada de decadere. Ea va mai fi mentionata
doar pe harta intocmita in anul 1720 de Samuelis Koleseri.
La data de 5 septembrie 1891 episcopul Ghenadie al Ramnicului efectueaza o vizita
canonica la Vodita , descriind ruinele manastirii. Din biserica celei mai vechi ctitorii
voievodale atestate documentar mai ramasese doar cateva ziduri, iar din chiliile
inconjuratoare se mai vedeau doar temeliile.
In vederea reconstruirii acestei stravechi manastiri , in luna martie 1990 s-a constituit
, in municipiul Drobeta-Turnu Severin, Societatea "Vodita", avand binecuvantarea
vrednicului de pomenire NESTOR VORNICESCU , Mitropolitul de atunci al Olteniei.
La propunerea acestei fundatii, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat,
in sedinta din luna ianuarie 1991, reinfiintarea Manastirii Vodita, ca manastire
de calugari cu viata de obste.
In perioada 1991-1995 s-a construit aici un impunator corp de chilii , in care se
mai afla staretia si trapeza manastirii.
De asemenea, in anul 1995 a inceput executia unei frumoase biserici din lemn, la
realizarea careia au fost preluate si unele elemente din stilul traditional maramuresan.
In pezent, noua biserica este terminate si a fost sfintita la data de 29 iulie 2001
de catre I.P.S. Teofan, Mitropolitul Olteniei.
Incepand din anul 1997 staret al Manastirii Vodita este P.C. Protos. Ioanichie Nicolaiescu.