Biserica Sf. Dumitru din cimitirul ortodox Sf. Gheorghe din Drobeta Tr-Severin este ridicată de binecredincioasa Joiţa Chintescu cu contribuţia ei personală, în anul 1873, în memoria unicului ei fiu. De altfel în partea exterioară a Sf. Altar se află o cruce însemnând locul unde a fost înmormântat fiul ei. Această biserică, ridicată în formă de cruce, a avut rol de capelă a cimitirului. În timpul primului război mondial, datorită luptelor ce s-au dat între ostaşii români şi cei germani, biserica a fost grav avariată de gloanţe şi obuze. S-a găsit însă un bun creştin Ghiţă Efta Bejan, care prin contribuţia lui a refăcut biserica, dându-i şi o pictură în ulei, aşa cum reiese din pisania bisericii ce se află scrisă pe o placă de marmură, pe zidul exterior la intrarea în biserică.

La această biserică au slujit preoţii de la celelalte biserici din oraş, prin rotaţie. La început se oficiau doar slujbele de înmormântare şi pomenirile. Mai târziu s-a oficiat şi Sf. Liturghie în duminici şi sărbători. Dar pentru că preoţii veneau şi slujeau iar apoi plecau, fără ca cineva să se ocupe şi de întreţinerea ei, biserica a ajuns într- o stare  de degradare avansată, fiind necesare reparaţii capitale. În acest fel, în anul 1976, fostul mitropolit de atunci al Olteniei, Teoctist, viitorul Patriarh al României, a hotărât în sinodul mitropolitan ca biserica Sf. Dumitru să devină biserică de enorie. A fost numit prin transfer pe postul de paroh Pr. Tămâş Eugen, iar pe postul II, Pr. Petrescu Grigore.

La iniţiativa acestor preoţi s-a luat hotărârea de către consiliul parohial ca biserica să suporte reparaţii capitale. Dosarul cu actele necesare s-au înaintat forurilor superioare în vederea obţinerii aprobărilor.

În anul 1978, preotul Petrescu Grigore se tranferă la parohia Godeanu, iar în locul rămas vacant a fost transferat la cerere Pr. Bologa Constantin. În anul 1979, Pr. Tămâş Eugen se pensionează, iar pe postul de preot paroh este transferat la cerere Pr.Nuhaiu Vasile. Se reiau incercările de obţinere a aprobărilor pentru reparaţia bisericii, dar din motive necunoscute nu s-au putut obţine. În anul 1984, preot paroh devine Pr. Bologa Constantin, iar Pr.Nuhaiu Vasile este trecut pe postul II.

În anul 1986 se obţin aprobările necesare începeri lucrărilor de reparaţie. Se modifică arhitectura bisericii, din forma iniţială de cruce se modifică sub formă de corabie, iar pictura se face în tehnica frescă. Pictura a fost realizată de pictorul Nicolae Popa, iar sfinţirea lucrărilor a avut loc în anul 1991, fiind oficiat de vrednicul de pomenire, mitropolitul Nestor Vornicescu împreună cu episcopul vicar de atunci Damaschin Coravu.

Cu timpul s-a constatat, că fiind o biserică de cimitir în care se efectua multe servicii, în special pomeniri, la iniţiativa celor doi preoţi slujitori, Bologa Constantin şi Nuhaiu Vasile, Consiliul parohial a hotărât întocmirea actelor necesare în vederea prelungirii bisericii cu un pridvor. Atât lucrările de reparaţii generale ale bisericii cât şi lucrările pentru pridvor au fost efectuate numai cu contribuţia credincioşilor.

În anul 2000 este înfiinţat şi postul III, acesta fiind ocupat prin concurs de Pr.Tiţa Grigore. În anul 2007 s-au sfinţit şi lucrările efectuate la pridvorul bisericii de către Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei. În anul 2009, biserica este racordată la încălzirea centrală a orşului. În anul 2010 Pr. Bologa Constantin se pensionează, iar în locul său este numit ca preot paroh Pr. Ghiţan Vasile.