Parohia Bistrița din Comuna Hinova, Județul Mehedinți este compusă din satul cu același
nume care se află așezat la poalele dealului Balota, de-o parte și de alta a pârâului
Bistrița, cuvânt de origine slavă, „bistra” care înseamnă apă repede și limpede.
Satul Bistrița se află la distanța de 12 km față de reședința județului Mehedinți,
municipiul Drobeta-Turnu-Severin, așezat pe drumul județean Drobeta-Turnu-Severin-Livezile.
Satul are în apropiere două gări, stații de tren: gara Șimian la 4 km distanță și
Halta Valea Albă la 1 km distanță, mijloc prielnic pentru locuitorii satului de a
face naveta zilnică și cu CFR.
Biserica parohială are hramul “Înălțarea Domnului”, construirea ei începând în 1912,
din piatră și cărămidă, piatra adusă de localnici cu carele tocmai de la Gura-Văii
și terminată în 1920, sfințită fiind de P.S. Bartolomeu, Episcop al Râmnicului și
Noului Severin.
Pisania acestei biserici este următoarea:
”Cu vrerea Tatălui, împreună cu lucrarea Fiului și cu desăvârșirea Sfântului Duh
ziditu-sa această sfântă și dumnezeiască biserică din temelii care prăznuiește Înălțarea
Domnului și s-a frumusețat cu zugrăveala și alte odoare sfinte prin nevoința și cheltuiala
credincioșilor creștini ai obștei din comuna Bistrița. Și s-a sfințit de Prea Sfințitul
L.T. Episcopul nostru D.D. Bartolomeu al Râmnicului Noului Severin, în ziua de 15
noiembrie 1920 în al II-lea an de arhipăstorire. În anul 2007, prin purtarea de grijă
a părintelui Ștefan Ion și cu ajutorul financiar major al familiei Gheorghe și Maria
Tătaru și Ion Barbulescu din America, s-a refăcut pictura de către pictorul Voicu
Pascu și a fost resfințită de P.S. Dr. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei,
la 21 octombrie 2007.” T.Zarma-pictor
Vechimea satului Bistrița, singurul care intră în componența parohiei este confirmată
de Hrisovul lui Dan Voda Basarab(1384-1386), fiul lui Radu Basarab(1373-1384), data
3 octombrie 6894(1385), Curtea de Argeș în care se specifica toate câte a dăruit
Mănăstirii Vodița, unghiul său, Vladislav(Vlaicu Vodă) înainte de 1373: între altele
„și o moară din Bistrița„.
Așadar, aici era o așezare omenească, mori de apă, întrucât Hrisovul nu zice: moara
din Bistrița, ci ”o moară din Bistrița”. Același fapt se constată și în Hrisovul
lui Mircea Voievod, din 31 august 1392, prin care se întărește dania făcută de unchiul
său Vladislav Mănăstirii Vodița.
Acest Hrisov aduce la lumină faptul că: mama lui Mircea, Kalinichia, de origine greacă
a cumpărat de la Arhimandritul Basea o moară în Bistrița, deci o altă moară pe care
o dăruiește Mănăstirii Tismana.
În afară de vadra satului mai exista o parte din vechiul sat, în valea Parâului Mojia,
unde se găsesc și acum urmele unei biserici si cimitir. Această parte de sat, cu
timpul a dispărut datorită faptului că în 1832-1833 locuitorii au fost adunați cu
dorobanții de pe dealuri și văi și așezati în linie ”ulița pe partea stângă a pârâului
Bistrița la capătul căreia, spre răsărit se găsește Biserica veche construită în
anii 1833-1836 și cimitirul care trece de 300 de ani vechime”.
Se zice că înainte de această biserică ar mai fi fost altă biserică din lemn în grădina
lui Vasile Popa, vecin cu cimitirul. În catagrafia Episcopiei Râmnicului, de la 1845
se spune: ”Biserica Bistrița a Mănăstirii Tismana, de zid, cu hramul Adormirii Maicii
Domnului” cu doi preoți, Ion și Dumitru Vărzaru, 1814, decembrie 16, pe această biserică
și slujitorii Gheorghe și Popa Ion(fiind la biserica din Valea Mojiei).
În partea de răsărit, spre satul Gârnița este un loc numit ”La Mănăstire”. Ion Ionescu
de la Brad arăta în anul 1867, în lucrarea ”Agricultura română în județul Mehedinți”
că hotarul comunei spre miază-zi și răsărit merge de aici Piscul lui Iepure, la Fântâna
cu Metanele și apoi la locul numit Mânăstirea, unde sunt ruinele unei mănăstiri sau
cetăți.
O legend spune că aici ar fi fost o mănăstire căreia i-ar fi dat foc Tudor Vladimirescu
când era la moșia lui Glogoveanu de la Prunișor, nu departe de hotarul comunei Bistrița.
La marginea de răsărit a satului de găsește locul numit La Chilii, care adăpostește
amintirea unui metoh călugăresc, atunci când moșia Bistrița depindea înainte de 1864
de Mănăstirea Tismana.
Bisericuța de aici a fost cercetată înainte de 1905 de profesorul arheolog Gr. Tocilescu.
În urma săpăturilor făcute s-au găsit obiecte vechi care se află în Muzeul Național
din București.
Biserica Veche a cimitirului, din zid de cărămidă, acoperită cu șindrilă, iar mai
târziu cu tablă, a fost construită între anii 1833-1836, având în litere chirilice
următoarea pisanie:
”Cu ajutorul lui Dumnezeu, această Sfântă Biserică ce se prăznuiește cu Hramul Adormirea
s-a zidit în zilele Măriei Sale Vodă Alexandru Ghica, voievod și s-a zidit din temelie
cu cheltuielile sătenilor din Bistrița de obște și s-a inceput la leatu 1833 și s-a
terminat la 1836, aprilie 20”. Fokezu
În afara vetrei satului existent, acum se găsesc urme și din timpul romanilor, la
Gura Mojiei si la Pogoane. Pe valea pârâului Mojia s-a descoperit un apeduct roman
de peste 200 m lungime, care aducea apa de la o fântână, din pădure. Mai mult, în
apropiere de fosta moară Ursoaica se găsesc morminte(tumulii), din Epoca Intermediară,
Bronz și Fier. Biserica Bistrița se află în centrul satului, în stânga șoselei Turnu
Severin-Livezile și a fost construită între anii 1912-1920, cu osteneala locuitorilor
satului, având drept coordonator al lucrărilor de construcție pe vrednicul de pomenire
Preot Ion Danubianu. Acesta a venit din comuna Crivina si a functionat multă vreme
ca învățător la Școala din Bistrița. Odată cu terminarea lucrărilor ctitoriei sale
a trecut la Domnul fără a sluji în noua sa ctitorie. Alt slujitor al acestei biserici
a fost renumitul folclorist Preot Gheorghe Dumitrescu, care în timpul construirii
bisericii a fost și casier al Parohiei. De numele său se leagă multe culegeri de
folclor, printre care și cunoscuta revistă Izvorașul. Și el a fost învățător titular
in satul Cârjei și apoi la școala din satul Bistrița. Din anul 1979, octombrie 1,
odată cu pensionarea trecutului la cele veșnice, Părintele Gheorghe Dumitrescu, Parohia
Bistrița este păstorită de P.C. Preot Ion Ștefan.