Parohia Bobaiţa se află pe raza comunei Malovăţ, judeţul Mehedinţi. Este compusă din două sate: Bobaiţa ( Biserica parohială Sfântul Nicolae) şi Colibaşi (Biserica filie Sfântul Vasile).

Marturii scrise, din care să rezulte data când a fost construită biserica din satul  Bobaiţa, nu se găsesc. În lucrarea lui Nicolae Stoicescu  ,,Bibliografia localităţilor si monumentelor feudale din România’’, după anuarul din anul 1909, se indică ca dată a ridicării bisericii anul 1832-1834.  Această dată nu pare a fi exactă deoarece  sub streaşina dinspre  miazăzi a bisericii se găseşte o cruce care străjuieşte mormântul  ctitorului  Mihai Trocan, şi pe care este săpată următoarea inscripţie: ,,Aici odihneşte Mihai Trocan mort în anul 1814.’’ Deci, la 1814 biserica exista, această biserică fiind făcută din lemn sub formă de corabie şi acoperită cu lemn de stejar  lung de 1 metru şi prins în cuie făcute de fierar. Această biserică a servit ca locaş de cult şi rugăciune până în anul 1911, când a fost sfinţită  actuala  biserică.

Biserica  actuală este  construită din cărămidă cu  temelie din piatră cioplită şi ziduri groase, pe care se sprijină bolţile frumos arcuite. Are o singură turlă în faţă care serveşte şi de clopotniţă şi este acoperită cu ţiglă.

Forma bisericii este de cruce , cu tindă şi  interior împărţit  în trei încăperi: pronaos, naos si altar, având o pictură în stil modern, în culori vii. Pictorul care a realizat această lucrare se numeşte Constantinescu  Dumitru.

Lucrarea a început în anul 1900 şi s-a terminat în anul 1911. Lucrarea a fost iniţiată  cu sprijinul moral şi material al Profesorului Universitar Doctor Dumitru Drăghiescu, care a  donat  bisericii un clopot mare având săpat pe el următoarea inscripţie: ,,Acest clopot s-a dăruit bisericii Comunei Bobaiţa  de profesorul  universitar  doctor  Dumitru  Drăghiescu şi soţia sa Vasilica, fiind preot al bisericii Gheorghe Ioviţu azi 1911 iunie 13”, precum şi din  ajutorul locuitorilor satului şi alţi locuitori din împrejurimi, după cum arată pisania din faţa bisericii: ,,Această Sfântă şi Dumnezeiască Biserică cu hramul Sfântul Nicolae, s-a ridicat din temelie, din cărămidă cu ajutorul şi cu osteneala obştei locuitorilor din satul Bobaiţa şi prin concursul moral al domnului  Profesor  Universitar Doctor Dumitru  Drăghiescu cu soţia sa Vasilica  şi alţi locuitori din împrejurimi”.

Lucrarea a început în anul 1900 şi s-a terminat in 1911, când s-a  sfinţit în ziua de 4 noiembrie de către Prea Sfinţitul Episcop al Râmnicului Noul Severin  D. D. Ghenadie Georgescu, protoiereu al judeţului fiind  Iconom Stafrofor  I. V. Raiculescu, iar Preot Paroh fiind Gheorghe Ioviţu şi epitrop domnul Ilie  N.  Dragotoniu.

Pamântul pe care s-a construit  biserica este donat de Gheorghe  M.  Trocan  şi soţia sa Irina, precum şi de Dănilă  Trocan.  Terenul pe care este construită biserica fiind argilos şi lucrarea nefiind prevăzută cu strat izolator, biserica a căpătat igrasie care s-a ridicat pana la 1 ½ metri, distrugând toată tâmplăria şi duşumeaua, fapt pentru care a determinat închiderea ei.

În anul 1928 odată cu venirea preotului Pantelie Sfetcu, a început lucrările în vederea reparaţiei. Prin stăruinţa şi oboseala preotului a fost adus un inginer de la Bucureşti, s-au făcut constările şi s-au dat indicaţiile necesare pentru lucrările de scoatere a apei din fundaţie. În acest scop s-a făcut de jur împrejurul bisericii la o depărtare de 6 metri de temelie, un canal adânc de 2 metri, care s-a umplut pe o înălţime de 1 ½ metri cu bolovani de râu, apoi  aşternut un strat de mărăcini şi apoi  acoperit cu pământ. S-a scos tot pământul din interiorul  bisericii şi s-au făcut dremuri pe sub temelie până la canalul colector, umplute de asemenea cu bolovani, s-a introdus pământ uscat, zgură şi pardosela. Canalul colector din jurul bisericii a fost prelungit cu un canal lung de 80 metri având scurgere si cădere spre miazăzi, s-a refăcut tencuiala şi s-au facut Sfintele Uşi Împărăteşti, iar biserica s-a acoperit cu tablă. În loc de strane s-a aşezat scaune vieneze. A fost resfinţită de către  Protoiereul Popescu  Constantin Traian. Toată lucrarea a fost făcuta cu osteneala Preotului Pantele  Sfetcu  şi cu contribuţia şi ajutorul locuitorilor satului si alţi  binevoitori.

La Sfântul Altar al Bisericii au slujit urmatorii preoţi:
    1911- 1928     Preot  IOVITU  Gheorghe.
    1928- 1948     Preot  SFETCU  Pantele
    1948 -1967     Preoti titulari si locţiitori
                         Preot  GHEORGHIU  Vladimir
                         Preot  GANUCI  Ilie
                         Preot  CANTARAGIU  Nicolaie
                         Preot  IONESCU  Ion
                         Preot  SMARANDESCU  Stefan
                         Preot  LETEA  Rafael
    1967-1974      Preot  SFETCU  Pantele
    1974-1986      Preot  ILIESCU  Dumitru
    1986-1994      Preot  CARABA  Florin
    1994-1997      Preot  METELEAUCA  Doru
    2000-2002      Preot suplinitor  BENGA  Dumitru

De la 1 septembrie 2002 -  prezent  Preot  Paroh:  COLIBĂŞANU  LUCIAN.