Parohia Bobaiţa se află pe raza comunei Malovăţ, judeţul Mehedinţi. Este compusă din două sate: Bobaiţa ( Biserica parohială Sfântul Nicolae) şi Colibaşi (Biserica filie Sfântul Vasile).
Marturii scrise, din care să rezulte data când a fost construită biserica din satul Bobaiţa, nu se găsesc. În lucrarea lui Nicolae Stoicescu ,,Bibliografia localităţilor si monumentelor feudale din România’’, după anuarul din anul 1909, se indică ca dată a ridicării bisericii anul 1832-1834. Această dată nu pare a fi exactă deoarece sub streaşina dinspre miazăzi a bisericii se găseşte o cruce care străjuieşte mormântul ctitorului Mihai Trocan, şi pe care este săpată următoarea inscripţie: ,,Aici odihneşte Mihai Trocan mort în anul 1814.’’ Deci, la 1814 biserica exista, această biserică fiind făcută din lemn sub formă de corabie şi acoperită cu lemn de stejar lung de 1 metru şi prins în cuie făcute de fierar. Această biserică a servit ca locaş de cult şi rugăciune până în anul 1911, când a fost sfinţită actuala biserică.
Biserica actuală este construită din cărămidă cu temelie din piatră cioplită şi ziduri groase, pe care se sprijină bolţile frumos arcuite. Are o singură turlă în faţă care serveşte şi de clopotniţă şi este acoperită cu ţiglă.
Forma bisericii este de cruce , cu tindă şi interior împărţit în trei încăperi: pronaos, naos si altar, având o pictură în stil modern, în culori vii. Pictorul care a realizat această lucrare se numeşte Constantinescu Dumitru.
Lucrarea a început în anul 1900 şi s-a terminat în anul 1911. Lucrarea a fost iniţiată cu sprijinul moral şi material al Profesorului Universitar Doctor Dumitru Drăghiescu, care a donat bisericii un clopot mare având săpat pe el următoarea inscripţie: ,,Acest clopot s-a dăruit bisericii Comunei Bobaiţa de profesorul universitar doctor Dumitru Drăghiescu şi soţia sa Vasilica, fiind preot al bisericii Gheorghe Ioviţu azi 1911 iunie 13”, precum şi din ajutorul locuitorilor satului şi alţi locuitori din împrejurimi, după cum arată pisania din faţa bisericii: ,,Această Sfântă şi Dumnezeiască Biserică cu hramul Sfântul Nicolae, s-a ridicat din temelie, din cărămidă cu ajutorul şi cu osteneala obştei locuitorilor din satul Bobaiţa şi prin concursul moral al domnului Profesor Universitar Doctor Dumitru Drăghiescu cu soţia sa Vasilica şi alţi locuitori din împrejurimi”.
Lucrarea a început în anul 1900 şi s-a terminat in 1911, când s-a sfinţit în ziua de 4 noiembrie de către Prea Sfinţitul Episcop al Râmnicului Noul Severin D. D. Ghenadie Georgescu, protoiereu al judeţului fiind Iconom Stafrofor I. V. Raiculescu, iar Preot Paroh fiind Gheorghe Ioviţu şi epitrop domnul Ilie N. Dragotoniu.
Pamântul pe care s-a construit biserica este donat de Gheorghe M. Trocan şi soţia sa Irina, precum şi de Dănilă Trocan. Terenul pe care este construită biserica fiind argilos şi lucrarea nefiind prevăzută cu strat izolator, biserica a căpătat igrasie care s-a ridicat pana la 1 ½ metri, distrugând toată tâmplăria şi duşumeaua, fapt pentru care a determinat închiderea ei.
În anul 1928 odată cu venirea preotului Pantelie Sfetcu, a început lucrările în vederea reparaţiei. Prin stăruinţa şi oboseala preotului a fost adus un inginer de la Bucureşti, s-au făcut constările şi s-au dat indicaţiile necesare pentru lucrările de scoatere a apei din fundaţie. În acest scop s-a făcut de jur împrejurul bisericii la o depărtare de 6 metri de temelie, un canal adânc de 2 metri, care s-a umplut pe o înălţime de 1 ½ metri cu bolovani de râu, apoi aşternut un strat de mărăcini şi apoi acoperit cu pământ. S-a scos tot pământul din interiorul bisericii şi s-au făcut dremuri pe sub temelie până la canalul colector, umplute de asemenea cu bolovani, s-a introdus pământ uscat, zgură şi pardosela. Canalul colector din jurul bisericii a fost prelungit cu un canal lung de 80 metri având scurgere si cădere spre miazăzi, s-a refăcut tencuiala şi s-au facut Sfintele Uşi Împărăteşti, iar biserica s-a acoperit cu tablă. În loc de strane s-a aşezat scaune vieneze. A fost resfinţită de către Protoiereul Popescu Constantin Traian. Toată lucrarea a fost făcuta cu osteneala Preotului Pantele Sfetcu şi cu contribuţia şi ajutorul locuitorilor satului si alţi binevoitori.
La Sfântul Altar al Bisericii au slujit urmatorii preoţi:
1911- 1928 Preot IOVITU Gheorghe.
1928- 1948 Preot SFETCU Pantele
1948 -1967 Preoti titulari si locţiitori
Preot GHEORGHIU Vladimir
Preot GANUCI Ilie
Preot CANTARAGIU Nicolaie
Preot IONESCU Ion
Preot SMARANDESCU Stefan
Preot LETEA Rafael
1967-1974 Preot SFETCU Pantele
1974-1986 Preot ILIESCU Dumitru
1986-1994 Preot CARABA Florin
1994-1997 Preot METELEAUCA Doru
2000-2002 Preot suplinitor BENGA Dumitru
De la 1 septembrie 2002 - prezent Preot Paroh: COLIBĂŞANU LUCIAN.