Primii protopopi ai Ţării Severinului, ulterior ai judeţului Mehedinţi (unitate administrativ-teritorială
menţionată pentu prima dată la 27 ianuarie 1483, într-un hrisov emis de către domnitorul
Ţării Româneşti din acel timp, Vlad Călugărul), îşi vor fi avut reşedinţa în cetatea
medievală a Severinului, ridicată prin secolele XII-XIII, pe ruinele vechii aşezări
romane Drobeta. După înfiinţarea Mitropoliei Severinului, în 1370, rolul protoiereului
din această urbe a crescut, el fiind în fapt şi şeful aparatului administrativ al
nou-înfiinţatei instituţii ierarhice; menirea sa principală era aceea de a-l ajuta
pe mitropolit să chivernisească şi să conducă cât mai bine treburile eparhiei pe
care o păstorea. Desfiinţarea Mitropoliei Severinului, dar mai ales distrugerea cetăţii
cu acelaşi nume, în 1524 (de către sultanul Soliman Magnificul), a avut drept consecinţă
dispariţia Protopopiatului de Severin.
După ce va fi funcţionat o vreme la Strehaia, acolo unde se găsea şi sediul Băniei,
începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea, protopopul de Mehedinţi îşi
va fi stabilit reşedinţa la Cerneţi. Totuşi, trebuie menţionat faptul că, documentar,
Cerneţiul nu este atestat ca reşedinţă a acestui protopopiat decât în anul 1810,
protopopul Gheorghe fiind primul protoiereu atestat documentar la Cerneţi. Lui îi
va fi urmat protopopul Dumitraşco, un fiu al acestuia, Barbu Stănescu fiind zugrăvit,
în anul 1826, pe pereţii pronaosului bisericii mănăstirii Strehaia, în stânga uşii,
între binefăcătorii sfântului aşezământ, iar un altul, Nicola sin protopopu Dumitraşco,
era preot la biserica din Burila Mare, plasa Bahniţa.
Din însemnările găsite pe un Liturghier (tipărit la Râmnic în 1813, sub îngrijirea
episcopului Galaction) aflăm că la Cerneţi, începând cu 28 februarie 1832, era protopop
Ioan Dobriceanu. Fusese numit în această funcţie, la data mai sus amintită, în timp
ce slujea cu episcopul Neofit al Râmnicului în biserica cu hramul „Sfinţii 40 de
mucenici” din Bucureşti, metoc al episcopiei Râmnicului. Dintr-o altă însemnare,
făcută pe acelaşi Liturghier, aflăm că şi la 21 mai 1839, în fruntea protopopiatului
de la Cerneţi se găsea tot protoiereul Ioan Dobriceanu. Nu cunoaştem data până când
va fi păstorit acesta. Cert este faptul că, din 1845, întâlnim ca protopop de Cerneţi
pe Ilie Celulescu. În timpul Revoluţiei de la 1848, acesta cerea preoţilor săi să
nu mai pomenească la liturghie numele domnitorului, ci pe întregul popor român. Mai
mult decât atât, mergea din sat în sat şi făcea cunoscută oamenilor „Constituţia”.
Nu cunoaştem dacă a avut de suferit de pe urma acţiunilor sale. Cert este că îl întâlnim
amintit ca protopop ultima dată în anul 1849. Protopopul Dimitrie Sachelarie a fost
ultimul protoiereu de Mehedinţi care şi-a avut reşedinţa la Cerneţi şi primul cu
reşedinţa la Turnu Severin. Nu cunoaştem anul în care a fost numit protopop, însă
este cert că în 1846 era deja în fruntea bisericii mehedinţene. A fost mai întâi
preot paroh la biserica Sfântul Nicolae din Cerneţi. Din 1846, odată cu sfinţirea
primei biserici din Turnu Severin (Adormirea Maicii Domnului-Maioreasa), a slujit,
cu rândul, atât la Cerneţi cât şi la Turnu Severin. În 1851, sediul protopopiatului
de Mehedinţi se mută de la Cerneţi la Turnu Severin. Cu acest prilej şi protopopul
Dimitrie Sachelarie se stabileşte la Turnu Severin, ca „slujitor titular” (paroh)
al bisericii Maioreasa. În 1862, îşi dă demisia din funcţia de protoiereu al judeţului
şi din cea de preot paroh al bisericii Maioreasa. Între 1862-1863 îl întâlnim ca
„îngrijitor” al mănăstirii Bucovăţ (judeţul Dolj). În 1863 se reîntoarce la Turnu
Severin, însă la biserica Sfântul Ioan Botezătorul unde slujeşte până în 1875, când
trece la cele veşnice. Faptul că între 1846 şi 1849 întâlnim documentar doi protoierei
la Cerneţi ne determină să credem că situaţia aceasta era una obişnuită, episcopul
locului numind ca protopopi într-un judeţ nu unul ci mai mulţi oameni de încredere
ai săi, din dorinţa de a administra cât mai bine parohiile şi de a cunoaşte cât mai
exact situaţia preoţimii.
Aşa cum aminteam mai sus, în 1851 sediul protopopiatului Mehedinţi se mută de la
Cerneţi la Turnu Severin, protopopul Dimitrie Sachelarie mutându-se şi el în noua
urbe. După demisia sa din anul 1862, în scaunul de protoiereu al judeţului Mehedinţi
a fost numit, preotul Dimitrie Roşu. Era originar din Craiova şi a slujit ca preot
la biserica Adormirea Maicii Domnului din Turnu Severin. Moare de holeră în 1873.
Protopopul Ştefan Papiu Călărăşeanu. După moartea protopopului Dimitrie Roşu, ca
protoiereu al judeţului Mehedinţi a fost numit, în 1873, preotul Ştefan Papiu Călărăşeanu.
S-a născut în anul 1833, la Craiova. Între 1873-1875, a fost preot la biserica Adormirea
Maicii Domnului-Maioreasa din Turnu Severin. În 1875 trece la biserica Sfântul Ioan
Botzătorul din acelaşi oraş. Ca protopop, a păstorit parohiile mehedinţene până în
1892. Moare în 1913.
Protopopul Dimitrie Golici. S-a născut la 17 mai 1864, în comuna Scăpău, judeţul
Mehedinţi, în familie de preot. Era licenţiat în Teologie şi a fost hirotonit preot,
la 24 martie 1892, pe seama parohiei Sfântul Ioan Grecescu din Turnu Severin. La
1 aprilie, acelaşi an, a fost numit protopop al judeţului Mehedinţi. A deţinut această
funcţie până în 1912.
În primii ani ai secolului al XX-lea, întâlnim la Turnu Severin şi instituţia subprotoiereului,
primul subprotoiereu al judeţului Mehedinţi fiind preotul Ioan V. Raiculescu. S-a
născut la 7 ianuarie 1877. Era licenţiat în Teologie şi a fost hirotonit diacon,
în 1901, pe seama parohiei Sfântul Ioan Botezătorul-Grecescu din Turnu Severin. La
15 ianuarie 1908 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Adormirea Maicii Domnului-Maioreasa,
din Turnu Severin. În 1909 a fost numit paroh la biserica Sfântul Ioan Botezătorul-Grecescu
din Turnu Severin. La 15 iulie 1908, este numit subprotoiereu al judeţului Mehedinţi.
Moare în 1919.
Protopopul Constantin Popescu-Traian. Născut în anul 1885 în localitatea Vânju-Mare,
judeţul Mehedinţi, era licenţiat în Teologie şi a fost hirotonit preot la 2 februarie
1912, pe seama parohiei Traian. Deşi nu avem date certe, presupunem că a păstorit
ca protopop între anii 1912-1919.
Protopopul Ştefan P. Pârligras. Născut în comuna Batoţi, judeţul Mehedinţi, la 29
noiembrie 1881, licenţiat în Teologie, numit preot la 1 ianuarie (hirotonit la 7
ianuarie) 1908, pe seama parohiei Gemeni, comuna Gemeni, judeţul Mehedinţi, de unde
se transferă la parohia Vânju-Mare (cu hramul Intrarea în Biserică), comuna Vânju
Mare, judeţul Mehedinţi. A fost preot la Regimentul 17 Infanterie, fiind luat prizonier
de germani, în 1917. După terminarea războiului, s-a reîntors la parohia sa, devenind,
începând cu 15 iunie 1919, prin Înaltul Decretul Regal nr. 2414 din 17 iunie 1919
şi prin ordinul Sfintei Episcopii a Râmnicului Noului-Severin, nr. 1761 din 1919,
şi protoiereu la Protoieria I Turnu-Severin. A primit rangul de iconom stavrofor.
În 1925 se transferă la parohia Sfântul Ioan Botezătorul-Grecescu din Turnu Severin.
A fost decorat cu mai multe ordine: Răsplata muncii pentru Biserică clasa I, Crucea
comemorativă cu baretă „Victoria” şi medalia franceză Ligue de l`union latine. A
păstorit, cu unele întreruperi până în 1945. În această perioadă partidele politice
care s-au succedat la conducerea ţării s-au amestecat şi în viaţa bisericească. Astfel,
părintele Ştefan Pârligras a condus protoieria sub guvernările liberale iar sub guvernările
ţărăniste întâlnim ca protopop la Turnu Severin pe Constantin Popescu-Traian, menţionat
în rândurile de mai sus. Subprotoiereu Ilie Popescu. S-a născut în comuna Ghelmegioaia,
judeţul Mehedinţi, la 18 decembrie 1883, licenţiat în Teologie, hirotonit preot la
31 octombrie 1907, pe seama parohiei Cujmir, judeţul Mehedinţi, de unde se transferă,
în 1911, la parohia Banoviţa (cu hramul Sfântul Gheorghe) din Drobeta-Turnu Severin.
A fost confesorul Garnizoanei din Turnu-Severin şi preot pe Trenul Sanitar nr. 11.
A fost demobilizat în martie 1918. După terminarea războiului, s-a reîntors la parohia
sa, devenind, prin ordinul Sfintei Episcopii a Râmnicului Noului-Severin, nr. 4510
din 1919, şi subprotoiereu la Protoieria I Turnu-Severin. Primeşte rangul de iconom
stavrofor. Se pensionează în 1940.
Protopopul P. Cernăianu. Originar din localitatea Strehaia, judeţul Mehedinţi, născut
la 22 mai 1905, era licenţiat în Teologie şi a fost hirotonit preot în 1931, pe seama
parohiei Adormirea Maicii Domnului-Maioreasa din Turnu Severin. Ca protopop funcţionează
între 1945-1947.
Protopopul Eugen Tămâş. S-a născut în anul 1913, în localitatea Negoieşti, judeţul
Mehedinţi. Era licenţiat în Teologie şi a fost hirotonit preot în anul 1935, pe seama
parohiei Izvorul Bârzii, judeţul Mehedinţi. Păstoreşte ca protopop între 1947-1948.
Protopopul Gheorghe Mihai. Născut în anul 1905, în satul Rocşoreni, judeţul Mehedinţi,
era licenţiat în Teologie şi a fost hirotonit preot în anul 1927, pe seama parohiei
din localitatea natală. În 1941, este transferat la parohia Sfântul Nicolae-Ostroveni
din Turnu Severin, ca preot ajutător. Conduce protopopiatul Turnu Severin doar 9
luni.
Protopopul Constantin Civitu. S-a născut la 19 iulie 1911, în Turnu Severin. După
absolvirea şcolii primare, urmează, între 1923-1928, cursurile Liceului „Traian”
din Turnu-Severin. Între 1929-1933, urmează cursurile Seminarului Central din Bucureşti,
iar între 1933-1937 pe ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În 1933, este hirotonit
diacon onorific pe seama parohiei Maioreasa (Adormirea Maicii Domnului) din Turnu-Severin.
În 1935 este hirotonit preot la parohia Grecescu din acelaşi oraş. În 1934, este
ales membru în comitetul de redacţie al revistei „Renaşterea”, apărută la Craiova.
Între 1937-1945, a fost profesor de muzică la Liceul „Traian”. Chiar şi după instaurarea
regimului comunist, a predat, cu intreruperi, la liceul mai sus amintit. În 1947,
înfiinţează la Turnu-Severin o filială a revistei „Renaşterea”. După 1948, colaborează
la revista „Mitropolia Olteniei”, fiind o vreme redactor al publicaţiei amintite.
S-a numărat printre colaboratorii apropiaţi ai mitropolitului Firmilian Marin al
Olteniei. Împreună cu profesorul Nicolae Lungu, înfiinţează societatea corală „România”.
S-a făcut remarcat ca un dirijor de seamă, conducând mai multe coruri bisericeşti
din Severin şi Craiova. A fost numit protopop la Turnu Severin în anul 1949. Funcţionează
ca protoiereu până la 30 septembrie 1952.
De remarcat că în perioada în care a funcţionat ca protopop, prin decizia nr. 19
din 16 iunie 1949, dată de mitropolitul Firmilian, bunurile fostei Societăţăi preoţeşti
„Renaşterea”, filiala Mehedinţi, au trecut în patrimoniul Arhiepiscopiei Craiovei.
Practic, odată cu decizia Consiliului de miniştri nr. 371, din 19 aprilie 1949, prin
care se dizolva Societatea „Renaşterea”, toate bunurile mobile şi imobile ale acesteia
din judeţul Mehedinţi (ca şi cele din judeţele Gorj şi Dolj) treceau în proprietatea
Arhiepiscopiei Craiovei. Această decizie a fost comunicată mitropolitului Firmilian
de către Ministerul Cultelor prin adresa nr. 10.721 din 22 aprilie 1949 şi înregistrată
cu nr. 5.762/949. În urma acestei situaţii, mitropolitul Firmilian decidea ca localul
fostei Societăţăi „Renaşterea”, filiala Mehedinţi, format din trei corpuri de clădiri,
să fie dat în custodia „P.C. Protoiereu al Circ. I Turnu Severin”. Se stabilea ca
protoiereul să ia imediat măsuri pentru repararea geamurilor, uşilor, ferestrelor,
etc., iar beneficiarii să fie scutiţi de chirie. Mai mult, taxele către stat urmau
să fie achitate de Mitropolie, doar cheltuelile curente urmând să fie plătite de
beneficiari. Prin adresa nr. 1032 din 11 iunie 1949, protopopul Constantin Civitu
lua la cunoştinţă cele comunicate de mitropolit şi-l înştiinţa că imobilul în cauză
fusese luat în custodie încă din 6 mai 1949.
Protopopul Gheorghe Stoichiţescu. S-a născut în anul 1907, în localitatea Plopi,
judeţul Mehedinţi. Era licenţiat în Teologie şi a fost hirotonit preot în anul 1928,
pe seama parohiei din localitatea natală. A fost protoiereu la Turnu Severin în perioada
1952-1956.
În perioada 1956-1972, protopopiatul Turnu Severin a fost condus de protoiereii:
Trifu Popescu (1956-1958); Nicolae Popescu (1958-1970) şi Victor Rădulescu (1970-1972).
Protopopul Crăciun Pufan. S-a născut în anul 1937, în comuna Broşteni, judeţul Mehedinţi.
Este absolvent al Seminarului Teologic din Craiova şi al Institutului Teologic din
Bucureşti. A fost hirotonit preot în anul 1963, pe seama parohiei Sfântul Ioan Botezătorul-Grecescu
din Turnu Severin. A slujit ca protoiereu la Turnu Severin între anii 1972-1984.
Protopopul Grigore Petrescu. Născut la 11 septembrie 1938, în localitatea Godeanu,
judeţul Mehedinţi, urmează, între 1953-1958, cursurile Şcolii de cântăreţi şi ale
Seminarului Teologic din Craiova, iar între 1960-1965 pe cele ale Institutului Teologic
din Bucureşti. La 29 octombrie 1966, este hirotonit preot la parohia Cireşu, judeţul
Mehedinţi. În 1972 se transferă la parohia Sfântul Gheorghe din Turnu Severin, fiind
numit şi secretar în cadrul protopopiatului din localitate. În 1973, se retrage la
parohia din localitatea natală, iar în 1975, se transferă la parohia Sfântul Dumitru
din Drobeta-Turnu Severin. În 1979, este numit preot misionar şi paroh la biserica
Sfântul Gheorghe din acelaşi oraş. Între 1984 şi 31 mai 2006, funcţionează ca protopop
la Drobeta-Turnu Severin.
La 13 mai 2004, Adunarea eparhială a Episcopiei Severinului şi Strehaiei (temei 133/2004)
hotăra înfiinţarea şi delimitarea protoieriei Drobeta-Turnu Severin Nord (I). Pornindu-se
de la necesitatea asigurării unei mai bune coordonări a parohiilor din raza municipiilor
Drobeta-Turnu Severin şi Orşova şi având în vedere faptul că în şedinţa din 31 ianuarie
2004, Adunarea Eparhială a aprobat, la propunerea Comisiunii Bisericeşti, înfiinţarea
unor noi protoierii în cuprinsul Episcopiei, s-a hotărât crearea, în locul Protoieriei
Drobeta Turnu Severin, a două noi protopopiate: Drobeta-Turnu Severin Nord (I), continuatoare
a vechilor protopopiate de la Severin şi Cerneţi şi Drobeta-Turnu Severin Sud (II).
Protopopiatului Drobeta-Turnu Severin Nord (I) i-au fost arondate 40 de parohii,
iar în postul de protopop a fost numit, începând cu 1 iunie 2004, preotul Grigore
Petrescu (consemnat în rândurile anterioare), promovat, în 2006, vicar administrativ
al Episcopiei Severinului şi Strehaiei. În postul vacant de protoiereu al protopopiatului
Drobeta-Turnu Severin Nord (I) a fost numit, la 1 iunie 2006, prin Ordinul nr. 817
din 21 iunie 2006, emis de Sectorul Administrativ al Episcopiei Severinului şi Strehaiei,
în temeiul nr. 706/2006, preotul Ionuţ Semenescu Blidaru. S-a născut la 11 martie
1977, în localitatea Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi. Între 1992-1997, urmează cursurile
Seminarului Teologic din Craiova, iar între 2000-2005, pe cele ale Facultăţii de
Teologie din acelaşi oraş; în perioada 2005-2007, Masterat la Facultatea de Teologie
„Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Din 2008, doctorand
al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, Facultatea de Teologie, sub coordonarea
Pr. Prof. Univ. Dr. Emilian Corniţescu, având tema de cercetare „Iosua, urmaşul lui
Moise, prototip al lui Hristos”. La 1 mai 1998, a fost numit preot la parohia Şovarna
de Sus, judeţul Mehedinţi, iar la 1 ianuarie 1999, se transferă la parohia Bala,
acelaşi judeţ. La 1 decembrie 2010, a fost numit în postul de paroh la Biserica Adormirea
Maicii Domnului-Maioreasa din Drobeta-Turnu Severin. Urmare a activităţii sale, la
1 octombrie 2005, a primit rangul de iconom stavrofor, iar la 9 iulie 2008, în semn
de preţuire şi recunoaştere a meritelor sale, a primit din partea P.F. Părinte Patriarh
Daniel, Crucea Patriarhală. La 1 noiembrie 2004, Prea Sfinţitul Părinte Nicodim Nicolăescu,
Episcopul Severinului şi Strehaiei i-a încredinţat slujirea de protopop al protoieriei
Strehaia, iar din 1 iunie 2006, pe cea de protoiereu la protopopiatul Drobeta-Turnu
Severin Nord (I).
În prezent, protopopiatul Drobeta-Turnu Severin Nord (I), cu sediul pe strada Matei
Vasilescu, nr. 10, cuprinde 42 de parohii (16 parohii urbane şi 26 de parohii rurale),
la care slujesc 51 de preoţi: 39 de preoţi parohi, 12 preoţi slujitori şi un preot
misionar.
(Bibliografie: Pr. Lect. Dr. Sergiu-Grigore Popescu, Mehedinţi, vatră de istorie
şi spiritualitate ortodoxă românească, Editurile Universitaria, Craiova şi Didahia,
Dr.Tr. Severin, 2008).
